La femei, dezvoltarea e mai complexă. Se ajunge la lesbianism prin mai multe căi. Una ar fi ca cea despre care am vorbit în cazul dezvoltării la bărbați. Atunci, fata relaționează cu tatăl ei și nu cu mama, sau stă în preajma băieților, așa că absoarbe caracteristici masculine, chiar dacă ea tânjește după feminitate.

În alte cazuri, fata poate a fost despărțită de mamă de la o vârstă fragedă, poate din pruncie. Poate că mama a suferit de depresie postnatală și nu s-a putut atașa de copil, sau poate că și mama și copilul au fost internați la spital, fiind despărțiți. Chiar dacă are o relație cu mama ei sau cu alte fete, acea separare creează un gol, iar lesbianismul devine o căutare a iubirii materne.

Unele fete caută să-și găsească identitatea și sunt anumiți factori care contribuie sau poate spun că sunt bisexuale doar pentru că vor să experimenteze. Însă experimentarea poate duce la crearea unui apetit ce poate determina un stil de viață prelungit.

În cazul femeilor mai există un factor: dependența emoțională. Femeia poate a fost rănită sau dezamăgită de bărbați, dar poate că încearcă să umple și un alt gol. Astfel, dezvoltă cu o altă femeie o prietenie care devine nesănătoasă, ea ajungând dependentă emoțional de cealaltă femeie, așteptând ca ea să-i împlinească toate nevoile.

Mai târziu, la pubertate, tatăl are datoria să-ți arate ție, ca femeie, cum e să fii opusul lui, adică o preafrumoasă floare prețuită de bărbați.